Azi nu voiam sa scriu nimic, absolut nimic, ci probabil ca as fi vrut sa vorbesc cu cineva aproape.
Cineva aproape ar fi considerat ca iarasi bat campii, ca iarasi vorbesc despre mine si nu vad egocentrismul in care ma zbat, ca nu am planuri de viitor daca nu le rostesc cel putin odata pe zi.
Cert este ca o mare parte din timpul meu este consumat de aceste calculatoare, de aceasta retea, ca ajung uneori sa neglijez in aspiratiile si ambitiile mele oamenii din jurul meu.
Am un program total dereglat, altfel decat "normal". Nu ofer o viata si prietenie "normala"
Nu-s "normal".
Dar sti ceva?! Nu imi place normalitatea, banalitatea; tintesc mult mai sus, mult dincolo de linia de plutire. Cand tu vrei sa plutesti, in normalitate, eu vreau sa zbor.
Urasc normalitatea, urasc linia de mijloc, sunt un visator convins si asa o sa mor.
Asa sunt eu, visator, perseverent, idealist, cu capul in nori si un picior in groapa.
As vrea sa fug uneori, oriunde duce cel mai ruginit tren personal...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu